Gradina cu artisti

Este o editie dedicata venirii primaverii desfasurata  intre 6 si 8 Aprilie 2012, in Parcul Gradina Icoanei.

Sambata vremea a tinut cu noi si am adus animalutele la eveniment. Multi copii si iubitori de animale si-au luat portia de pupaceli din partea celor 5 nazdravani patrupezi care abia asteptau sa isi arate iubirea neconditionata! Au fost adoptati doar 2 dintre ei, insa speram ca adoptia sa fie definitiva si le uram o viata frumoasa! 

Oamenii sunt pasari cu aripile crescute inlauntru.

O imagine primita de la un bun prieten , imagine care m-a dat gata .

"Cu penele altuia te poti impodobi , dar nu poti zbura . Acest lucru nu-l prea stiu oamenii , dar il stiu pasarile. "

Limbajul corporal al cainelui .

Frica şi agresivitatea sunt două dintre cele mai întâlnite probleme de comportament ale câinilor.

Câinii foarte fricoşi au un comportament specific ce evidenţiază acest lucru. Pentru a înţelege mai bine cauza acestui comprtament, înainte de toate, o înţelegere mai aprofundată a limbajului corporal al câinelui te va ajuta să pătrunzi mai uşor în interiorul acestor temeri şi să reuşeşti să faci diferenţele de comportament.

Privire generala

Un câine speriat stă cu capul plecat, evită contacul vizual, are urechile date pe spate şi coada între picioare. În astfel de situaţii poate avea două manifestări, fie rămâne nemişcat aşteptând deznodămîntul, fie încearcă să fugă pentru a evita pericolul. În cazuri de spaimă puternică, câinele începe chiar să tremure, iar femelele în special urinează involuntar. În cazul în care o ia la fugă, se uită mereu peste umăr, pentru a se asigura că nu este urmărit.

Cel putin trei motive

Există cel puţin trei motive ce îi determină pe câini să fie fricoşi în diverse situaţii. Unii câini au o predispoziţie genetică de aşa natură încât sunt foarte fricoşi. Sunt mereu temători sau complexaţi, în situaţii în care nu ar trebui sub nici o forma să aibă o asemenea reacţie. Este vorba de acei câini cărora le trebuie câteva zile pentru a-şi reveni după o vizită la veterinar. Un alt motiv ce poate explica teama în diverse situaţii este faptul că nu au fost socializaţi de mici, pentru a se obişnui. Al treilea şi ultimul motiv este reprezentat de o experienţă neplăcută avută în trecut, care determină câinele să se teamă de un anumit lucru sau persoană.

Cum tratam frica?

Sentimentul de teamă nu va trece de la sine şi este foarte probabil să se înrăutăţească în timp dacă stăpânul nu se implică pentru a corecta comportamentul câinelui său. A trata frica este foarte asemănător cu a trata o alergie, în sensul că efectele negative pot fi minimizate prin desensibilizare şi temperare a reacţiilor. Pentru a-i aplica un tratament de succes este nevoie de o persoană care se poate impune în faţa cainelui şi care să-i trimită mesaje clare şi precise. În cazul în care crezi că nu poţi îndeplini aceste condiţii este indicat să îţi laşi câinele pe mâna unui specialist pentru a nu înrăutăţi situaţia. Pentru început, trebuie găsit acel stimul care produce sentimentul de teamă. Din păcate, de cele mai multe ori, este vorba de o sumă de stimuli. Poate fi un obiect, un zgomot sau chiar un miros specific. Poate fi o persoană sau un alt câine. De multe ori, se află în strânsă legătură cu o anumită locaţie. După ce intuieşti în bună măsură aceste elemente care produc spaima câinelui, trebuie să încerci să recreezi acea situaţie, însă, de această dată, obiectul ce îi provoacă teamă trebuie pus cât mai la vedere, într-o ipostază cât mai inofensivă.

Back in "business" !

Chiar daca am lipsit cateva zile bunee , m-am hotarat sa mai scriu cate ceva pe blog.

Acum cateva zile am gasit o catelusa cu 7 pui , amarata si cu un aspect ingrozitor.

Astazi am revenit la treburile mele de "zi cu zi" si am mers la adapost . A fost o zi surprinzator de calda, cu foarte multa apa.

Ca deobicei si ca un obicei , i-am servit mai intai pe mamica cu cele 4 cateluse ramase , cu conserva , laptic , spaghete cu carne , ciorbica , branza ( ce aveam prin frigider ) , multa joaca si vitamine.

Apoi am mers la fetita cu 7 pui . Toti erau sub cusca ( acolo le place lor sa stea ) iar mamica a venit mai vesela ca niciodata la gardut. I-am tratat si pe ei cu bunatati si mangaieli.

La partea cu vitaminele a fost mai greu pentru ca mamicuta draga strange din dinti mai ceva ca un patent . Pana la urma am reusit , chiar daca se uita mai lung la mine. Va fi o catelusa foarte frumosa (fizic) atunci cand blanita isi va reveni .

Si acum 3 poze cu 3 ghemotoacele :

Mine.

Pentru ca adora sa fie in centrul atentie si sa se joace , daca s-ar putea , non - stop !

Puppies & Cats

Dupa 2 saptamani departe , am revenit si la catelusi . Dimineata m-a cuprins un dor nebun sa smotocesc un prichindel asa ca am plecat la adapost. Am pornit cu porbagajul plin cu bunatati si cu forte noi. Din pacate nu toate erau cum le-am lasat : catei mai putin pentru ca cei mai mici s-au imbolnavit . Intr-un anumit tarc acum cateva zile erau un "card" de catelusi , iar astazi mai erau doar 5, dintre care 2 i-am dus la veterinar.

I-am hranit si le-am pus apa impreuna cu inca 2 voluntare , iar la sfarsit le-am dat vitamine si am pornit spre cabinetul veterinar cu un singur catel.

Pe drum am oprit sa mai las mancare la niste amarati si sa intreb de o catelusa. Unii mi-au spus ca nu este , altii ca este dar nu ii intereseaza ... si intr-un final o gasesc intr-o groapa impreuna cu 7 sufletele . Parea fioroasa ,dar cum m-am apropiat si am strigat'o , imediat a venit la masa dand fericita din tot corpul .

Era fericita ca in mijlocul pustietatii este hranita ,dupa cine stie cat timp.

Cand sa revin la masina, am observat ceva miscandu-se in iarba . Ce sa fie ? Ce sa fie? Un motanel in 2 culori cautand ceva. Din nou am luat lumea la intrebari si asa am aflat ca e a nimanui si ca pot sa-l iau ca oricum il vor manca cainii .

Erau initial 3 pisoi, dintre care cel de sus si inca unu care zacea in iarba, in viata. Pe cel ok l-am dus la masina ca mai apoi sa vad ce s-a intamplat cu al doilea. Avea bazinul rupt si cateva zgarieturi pe dansul . Statea in iarba gafaind si incercand sa scoata sunete. Oamenii de acolo mi-au spus ca dulaii sunt de vina , iar unuia mai "copt la minte" i-a venit o idee minunata : sa-i dea el una-n cap sa nu se mai chinuie asa saracul.

L-am luat pe un prosopel si l-am carat si pe el la masina. Ma asteptam sa urle de durere , insa a inceput sa toarce ( Experta noastra in pisici spune ca " pisicile torc si in conditii de stress/durere extrema, ca sa se auto-calmeze. Si cand fata torc " ).

Cand am ajuns la veterinar deja aveam cativa catelusi la perfuzie . Cel carat de mine si-a asteptat timid randul si i s-a administrat si lui tratament. Pisoiului in 2 culori i s-a facut deparazitare,iar joi i se va face primul vaccin. Temporar este la una din voluntarele noastre si speram sa-i gasim un camin in care sa-si duca traiul fericit.

Din pacate pisica cu probleme a fost eutanasiata pentru ca nu mai avea nicio sansa.

Si ziua nu e gata . Pentru ca am fost rugata frumos si pentru ca nu as putea sa o refuz pe prietena mea Mari , am mai tras o fuga la adapost ca sa mai aduc un catelus la veterinar . Inca 1 ora prin trafic .

In final , o noua zi plina cu lucruri minunate si unele putin cam dureroase.

"We make a living by what we get, we make a life by what we give" .

Pisici.

Ce pot spune despre ele?

Copilaria mea a fost usor infrumusetata de aceste fiinte - zi de zi cu pisica in brate , in buzunar , pe umar , la tv , la masa , chiar si pe strada . Mi-au placut enorm si cand am crezut ca le pot intelege , s-a intamplat nenorocirea sa-mi vina preferatul acasa, paralizat de la bazin in jos. Medicii nu i-au dat nicio sansa, nici o pastila/injectie sau o privire blanda/rea ca sa nu mai zic de o vorba buna .... ci numai 2 saptamani de viata. Culmea ca a trait asa cateva luni bune. De atunci nu am mai vrut pisica, iar cand le vad, simt o urma de regret. Un regret suporbabil , daca exista asa ceva.



Saptamana trecuta am avut parte de cel putin 20 de pisici. Am fost la bunici. Ciudat. Acum nu mai e decat bunicul. Nu m-au deranjat , nu mi-au displacut , nu mi-au atras atentia foarte mult, caci eram imuna la aproape orice. Singurul lucru care ma urmarea era durerea mamei; o durere care in mine era infinita. Atunci am priceput ce inseamna sa ai o MAMA.

Am fost multe zile la rand aeriana, mereu pe ganduri , asteptand pe prispa casei sa se intample ceva care sa ma scoata din acea stare. Asa ca am inceput sa trag cu ochiul la 2 pisici care,cred ca faceau wrestling. Mama s-a pus langa mine si am stat cateva minute sa-i urmarim pe grozavi.

Joaca lor m-a pus pe alte ganduri ... viata , prietenie , iubire. E absurd . Si mie mi se pare absurd, insa e adevarat ... Pentru cateva minute 2 fiinte m-au scos din starea mea monotona si m-au purtat departe , la niste lucruri pe care un copil inca nu le concepe.

I-am hranit pe toti , iar puilor le-am facut un tratament deoarece aveau probleme cu ochisorii.

Dupa cateva zile, inainte sa revin acasa , am vrut sa le fac cateva poze , sa ii am si aici.

I-am pozat , i-am postat si am incheiat .