Pisici.
Ce pot spune despre ele?
Copilaria mea a fost usor infrumusetata de aceste fiinte - zi de zi cu pisica in brate , in buzunar , pe umar , la tv , la masa , chiar si pe strada . Mi-au placut enorm si cand am crezut ca le pot intelege , s-a intamplat nenorocirea sa-mi vina preferatul acasa, paralizat de la bazin in jos. Medicii nu i-au dat nicio sansa, nici o pastila/injectie sau o privire blanda/rea ca sa nu mai zic de o vorba buna .... ci numai 2 saptamani de viata. Culmea ca a trait asa cateva luni bune. De atunci nu am mai vrut pisica, iar cand le vad, simt o urma de regret. Un regret suporbabil , daca exista asa ceva.
Saptamana trecuta am avut parte de cel putin 20 de pisici. Am fost la bunici. Ciudat. Acum nu mai e decat bunicul. Nu m-au deranjat , nu mi-au displacut , nu mi-au atras atentia foarte mult, caci eram imuna la aproape orice. Singurul lucru care ma urmarea era durerea mamei; o durere care in mine era infinita. Atunci am priceput ce inseamna sa ai o MAMA.
Am fost multe zile la rand aeriana, mereu pe ganduri , asteptand pe prispa casei sa se intample ceva care sa ma scoata din acea stare. Asa ca am inceput sa trag cu ochiul la 2 pisici care,cred ca faceau wrestling. Mama s-a pus langa mine si am stat cateva minute sa-i urmarim pe grozavi.
Joaca lor m-a pus pe alte ganduri ... viata , prietenie , iubire. E absurd . Si mie mi se pare absurd, insa e adevarat ... Pentru cateva minute 2 fiinte m-au scos din starea mea monotona si m-au purtat departe , la niste lucruri pe care un copil inca nu le concepe.
I-am hranit pe toti , iar puilor le-am facut un tratament deoarece aveau probleme cu ochisorii.
Dupa cateva zile, inainte sa revin acasa , am vrut sa le fac cateva poze , sa ii am si aici.
I-am pozat , i-am postat si am incheiat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu