Back in "business" !

Chiar daca am lipsit cateva zile bunee , m-am hotarat sa mai scriu cate ceva pe blog.

Acum cateva zile am gasit o catelusa cu 7 pui , amarata si cu un aspect ingrozitor.

Astazi am revenit la treburile mele de "zi cu zi" si am mers la adapost . A fost o zi surprinzator de calda, cu foarte multa apa.

Ca deobicei si ca un obicei , i-am servit mai intai pe mamica cu cele 4 cateluse ramase , cu conserva , laptic , spaghete cu carne , ciorbica , branza ( ce aveam prin frigider ) , multa joaca si vitamine.

Apoi am mers la fetita cu 7 pui . Toti erau sub cusca ( acolo le place lor sa stea ) iar mamica a venit mai vesela ca niciodata la gardut. I-am tratat si pe ei cu bunatati si mangaieli.

La partea cu vitaminele a fost mai greu pentru ca mamicuta draga strange din dinti mai ceva ca un patent . Pana la urma am reusit , chiar daca se uita mai lung la mine. Va fi o catelusa foarte frumosa (fizic) atunci cand blanita isi va reveni .

Si acum 3 poze cu 3 ghemotoacele :

Mine.

Pentru ca adora sa fie in centrul atentie si sa se joace , daca s-ar putea , non - stop !

Puppies & Cats

Dupa 2 saptamani departe , am revenit si la catelusi . Dimineata m-a cuprins un dor nebun sa smotocesc un prichindel asa ca am plecat la adapost. Am pornit cu porbagajul plin cu bunatati si cu forte noi. Din pacate nu toate erau cum le-am lasat : catei mai putin pentru ca cei mai mici s-au imbolnavit . Intr-un anumit tarc acum cateva zile erau un "card" de catelusi , iar astazi mai erau doar 5, dintre care 2 i-am dus la veterinar.

I-am hranit si le-am pus apa impreuna cu inca 2 voluntare , iar la sfarsit le-am dat vitamine si am pornit spre cabinetul veterinar cu un singur catel.

Pe drum am oprit sa mai las mancare la niste amarati si sa intreb de o catelusa. Unii mi-au spus ca nu este , altii ca este dar nu ii intereseaza ... si intr-un final o gasesc intr-o groapa impreuna cu 7 sufletele . Parea fioroasa ,dar cum m-am apropiat si am strigat'o , imediat a venit la masa dand fericita din tot corpul .

Era fericita ca in mijlocul pustietatii este hranita ,dupa cine stie cat timp.

Cand sa revin la masina, am observat ceva miscandu-se in iarba . Ce sa fie ? Ce sa fie? Un motanel in 2 culori cautand ceva. Din nou am luat lumea la intrebari si asa am aflat ca e a nimanui si ca pot sa-l iau ca oricum il vor manca cainii .

Erau initial 3 pisoi, dintre care cel de sus si inca unu care zacea in iarba, in viata. Pe cel ok l-am dus la masina ca mai apoi sa vad ce s-a intamplat cu al doilea. Avea bazinul rupt si cateva zgarieturi pe dansul . Statea in iarba gafaind si incercand sa scoata sunete. Oamenii de acolo mi-au spus ca dulaii sunt de vina , iar unuia mai "copt la minte" i-a venit o idee minunata : sa-i dea el una-n cap sa nu se mai chinuie asa saracul.

L-am luat pe un prosopel si l-am carat si pe el la masina. Ma asteptam sa urle de durere , insa a inceput sa toarce ( Experta noastra in pisici spune ca " pisicile torc si in conditii de stress/durere extrema, ca sa se auto-calmeze. Si cand fata torc " ).

Cand am ajuns la veterinar deja aveam cativa catelusi la perfuzie . Cel carat de mine si-a asteptat timid randul si i s-a administrat si lui tratament. Pisoiului in 2 culori i s-a facut deparazitare,iar joi i se va face primul vaccin. Temporar este la una din voluntarele noastre si speram sa-i gasim un camin in care sa-si duca traiul fericit.

Din pacate pisica cu probleme a fost eutanasiata pentru ca nu mai avea nicio sansa.

Si ziua nu e gata . Pentru ca am fost rugata frumos si pentru ca nu as putea sa o refuz pe prietena mea Mari , am mai tras o fuga la adapost ca sa mai aduc un catelus la veterinar . Inca 1 ora prin trafic .

In final , o noua zi plina cu lucruri minunate si unele putin cam dureroase.

"We make a living by what we get, we make a life by what we give" .

Pisici.

Ce pot spune despre ele?

Copilaria mea a fost usor infrumusetata de aceste fiinte - zi de zi cu pisica in brate , in buzunar , pe umar , la tv , la masa , chiar si pe strada . Mi-au placut enorm si cand am crezut ca le pot intelege , s-a intamplat nenorocirea sa-mi vina preferatul acasa, paralizat de la bazin in jos. Medicii nu i-au dat nicio sansa, nici o pastila/injectie sau o privire blanda/rea ca sa nu mai zic de o vorba buna .... ci numai 2 saptamani de viata. Culmea ca a trait asa cateva luni bune. De atunci nu am mai vrut pisica, iar cand le vad, simt o urma de regret. Un regret suporbabil , daca exista asa ceva.



Saptamana trecuta am avut parte de cel putin 20 de pisici. Am fost la bunici. Ciudat. Acum nu mai e decat bunicul. Nu m-au deranjat , nu mi-au displacut , nu mi-au atras atentia foarte mult, caci eram imuna la aproape orice. Singurul lucru care ma urmarea era durerea mamei; o durere care in mine era infinita. Atunci am priceput ce inseamna sa ai o MAMA.

Am fost multe zile la rand aeriana, mereu pe ganduri , asteptand pe prispa casei sa se intample ceva care sa ma scoata din acea stare. Asa ca am inceput sa trag cu ochiul la 2 pisici care,cred ca faceau wrestling. Mama s-a pus langa mine si am stat cateva minute sa-i urmarim pe grozavi.

Joaca lor m-a pus pe alte ganduri ... viata , prietenie , iubire. E absurd . Si mie mi se pare absurd, insa e adevarat ... Pentru cateva minute 2 fiinte m-au scos din starea mea monotona si m-au purtat departe , la niste lucruri pe care un copil inca nu le concepe.

I-am hranit pe toti , iar puilor le-am facut un tratament deoarece aveau probleme cu ochisorii.

Dupa cateva zile, inainte sa revin acasa , am vrut sa le fac cateva poze , sa ii am si aici.

I-am pozat , i-am postat si am incheiat .

I could really use a wish right now.

A trecut o saptamana si ceva (nu prea mai stiu sirul zilelor) de cand nu am mai fost la adapost. Au fost zile grele , pline cu emotii , stres , suparari .... examene ale vietii. Dar cum am ajuns acasa, parca lucrurile au intrat putin in normal ..din pacate doar putin. Dupa toate treburile rezolvate, participari la sedinte, am ajuns si la mititeii de la noi. Am ramas muta de uimire : in doar o saptamana uratania mea preferata s-a transformat intr-o printesa - maidaneza imperiala .

Mi-e foarte draga si-mi doresc din tot sufletul sa-i gasesc un camin , daca eu nu o pot lua. 5 fratiori deja au pornit spre casele lor si au mai ramas 4 .

M-am atasat foarte tare de ei si cred ca si mamica lor de mine. Ieri era atat de dornica sa o mangai incat m-a trantit in iarba, apoi dupa ce i-am "satisfacut" dorinta, a inceput sa scoata niste sunete de off. Poate la prima vedere pare o javra , un maidanez ordinar , un animal urat cu forme ciudate , insa pentru mine este un suflet. Si e de-ajuns.

Inchei pentru ca nu ma mai simt in stare sa scriu nimic despre ei ... insa pozele lor ar trebui sa spuna totul.

La plimbare .

" In general, cainii apreciaza plimbarile cu masina, fiind foarte incantati sa-si insoteasca stapanii peste tot unde acestia merg si sa poata privi lumea in miscare prin luneta automobilului. Cu toate ca majoritatea adora plimbarile in masina, exista caini care, din diverse motive, fie refuza sa se urce in masina, fie se agita tot drumul, fie vomita. Daca aveti un astfel de caine care se manifesta prin teama sau anxietate cand este vorba de plimbarea cu masina, ar fi ideal sa incercati descoperiti intai care a fost situatia (sau situatiile) care au generat reactia negativa a cainelui fata de autovehicul. Este important sa va amintiti daca i-a fost intotdeauna (de mic) teama de masina sau daca teama si anxietatea au aparut mai tarziu, si eventual in urma carui eveniment.

Teama cainelui de masina din cauza asocierii negative



Multi caini incep sa se teama de drumurile cu masina deoarece le asociaza cu situatii neplacute - este cazul cainilor transportati cu masina la veterinar si care in rest nu prea au parte de plimbari cu autovehiculul. Imaginati-va cum ati reactiona dumneavoastra, ca om, fata de metrou, de exemplu, daca la capatul drumului ar trebui intotdeauna sa faceti o injectie! Exact la fel reactioneaza si cainele, care invata ca vizitele la veterinar sunt intotdeauna precedate de episodul in care trebuie sa urce in masina, sa stea inauntru in timp ce "pamantul" se misca si brusc sa se trezeasca ajuns, ca prin farmec, exact in locul unde, de fiecare data, se intampla ceva infricosator, dureros sau doar pur si simplu neplacut. Daca patrupedul dumneavoastra ar putea avea acest motiv sa se teama de mersul cu masina, adica se teme de rezultatul plimbarii, nu de masina in sine, puteti incerca inmultirea drumurilor "inofensive" sau cu final placut pentru caine. De exemplu, alegeti pentru plimbarea zilnica un parc mai departe de casa sau mergeti cu masina chiar si daca parcul e la doi pasi; mergeti la veterinar si atunci cand nu e nevoie de vaccin sau alte tratamente, rugand veterinarul doar sa mangaie cainele si eventual sa-i dea si cate o gustare. Urcati de cateva ori cainele in masina si dati cateva ture in jurul casei, ca apoi sa coborati din masina tot acasa. In acest fel, in timp, cainele va invata ca mersul cu masina nu este neaparat ceva cu urmari neplacute si ca adesea urmarile sunt chiar dezirabile.



Teama cainelui de masina in sine



Este posibil ca prietenul canin sa se teama de masina in sine; aspectul, dimensiunea, mirosul interiorului, zgomotul motorului, miscarea, sunt tot atatia factori potentiali de stres, care pot genera teama sau chiar reactii somatice - urinare spontana, voma etc.



In aceasta situatie nu exista neaparat un moment anume care a generat teama; cainele se poate teme de masini in general sau de o masina anume (de exemplu, un caine care mergea cu placere in masina veche dar vomita instantaneu in masina noua, sau refuza sa se urce in ea). Factorii declansatori sunt greu de gasit si aproape imposibil de inlaturat. Este suficient ca pielea in care este imbracat volanul sa aiba un miros mai intepator decat tolereaza cainele sau ca masina sa fi fost pornita cand cainele era relaxat si sperietura sunetului puternic si brusc sa fi ramas intiparita in memoria patrupedului.




In aceasta situatie cea mai indicata metoda este desensibilizarea. Desensibilizarea este procedeul prin care se combate fobia expunand cainele treptat si gradual la stimulul care produce teama. Astfel, in primele cateva zile, doar veti plimba cainele in jurul masinii parcate, fara a avea motorul pornit. Apoi veti deschide portierele masinii si veti repeta plimbarea in jurul masinii, eventual jucandu-va cu cainele si oferindu-i cate o gustare. Dupa alte cateva zile veti incerca sa determinati cainele sa intre in masina, rasplatindu-l de fiecare data cand o face de bunavoie si fara a-l forta daca refuza sa intre. Puteti antrena cainele in jocurile care ii plac, ascunzandu-va de el in masina sau intrand pe o parte si iesind pe cealalta, pana cand, la un moment dat, cainele va va urma. Continuati acest joc o perioada, pana cand cainele intra cu placere in masina, si in tot acest rastimp jucati-va acest joc lasand portierele deschise si motorul oprit. Dupa ce ati depasit aceasta faza, puteti incepe sa inchideti portierele una cate una, pana cand ajungeti sa inchideti toata masina, lasand cainele afara de indata ce da semne ca vrea sa iasa. Recompensati de fiecare data cainele la intrarea de bunavoie in masina.


Odata obisnuit sa stea in masina cu motorul oprit si usile inchise, porniti motorul si stati pur si simplu cu cainele in masina, cu motorul pornit. La fel, de indata ce vrea sa iasa, deschideti-i portiera. Cand considerati ca este capabil sa stea destul de mult timp in masina, cu motorul pornit, este timpul sa treceti la urmatoarea etapa, ruland autovehiculul cativa metri. Observati reactia cainelui - la primul semn ca vrea sa iasa din masina sau ca vrea sa vomite, opriti si lasati-l sa iasa. Veti prelungi aceste plimbari gradat, de-a lungul a mai multor zile, pana cand, de la cativa metri, ajungeti la cativa kilometri. Din acest moment puteti considera ca desensibilizarea a fost facuta cu succes.


Odata desensibilizat, este bine ca prietenul dumneavoastra canin sa beneficieze de plimbari cat de cat regulate si dese, macar o data pe saptamana, ca sa nu-i revina temerile in cazul in care nu intra prea multa vreme in contact cu situatia care ii provocase teama in trecut. Plimbarile acestea regulate trebuie sa aiba o componenta placuta pentru caine, de exemplu sa-l transporte catre un parc sau alt loc preferat de joaca. Recompensati de fiecare data cainele cand intra in masina.


Prevenirea fricii de masina



Pentru a preveni aparitia temerilor cainelui legate de masina sau de drumurile cu masina, este bine sa respectati urmatoarele principii inca de cand catelul este mic:

Nu porniti masina cand cainele nu este urcat inca in ea - zgomotul brusc al pornirii motorului l-ar putea speria;

Nu tipati la caine daca refuza sa intre in masina; mai bine antrenati-l intr-un joc care ii place si faceti-l sa intre in masina in joaca;

Nu folositi masina numai pentru drumuri cu finalitate neplacuta pentru caine (vaccin, deparazitari interne, alte interventii medicale);

Nu mergeti la veterinar numai cand este necesar un tratament - mergeti si cand cainele este sanatos, doar pentru ca veterinarul sa-l mangaie. "

Doar o postare .

Cum a venit weekendul , cum am fugit din oras . Am mers la "socrii mei" unde, ca deobicei , ma simt ca acasa . Pe langa vizite si intalniri cu prietenii , am mai dat si peste niste "amici " ca : pisicute si purcelusi . Mergem mereu in vizita la niste buni tovarasi care stau la bloc si intotdeauna dau peste aceeasi pisica cu pui . De data asta avea doar unul ( am inteles ca au fost mai multi si au mai luat oamenii din bloc ), de vreo 2 luni , foarte frumos : cu blanita curata , in 3 culori si cu o pata maronie in frunte . L-am gasit dormind cu mamica langa o usa . Apoi la alta usa am gasit o cutie si un bol cu mancare . Chiar daca sunt iubitoare de animale, nu sunt de acord cu tinutul lor in scara blocului,oricat de necajiti ar fi sau oricat de bine ingriji ar arata . Ori in casa , ori deloc. Am mai intalnit persoane care isi tin asa cainii - probabil nu se gandesc si la vecinii lor sau la oamenii care vin in vizita ca le este frica sa treaca la urmatorul etaj,deoarece cainele ajunge sa-si apere teritoriul si anume : un pres . Mi se pare o cruzime sa-ti cresti animalul la usa, in bloc .

Pe langa toate astea, cel mai tare am fost impresionata cand am coborat . La etaj era numai puiul , iar mamica era afara cu treaba . Se auzeau schelelaieli din fata blocului,iar cand am iesit , ce sa vad ? O pisica care fugarea un caine ! :))

Era mamica toata infoiata si alerga zdravat dupa un caine de talie medie, extrem de speriat ( se observa dupa viteza si dupa sunetele scoase,chiar daca pisica nu-l atinsese deloc ) ! M-a distrat enorm : a fost prima data cand am zis " uite o pisica buna de paza " . :))

In urmatoarea zi am mers sa-i cunosc pe cei 7 . Imi plac extrem de mult animalele cand sunt mititele ( cui nu-i plac? ) , dar astia 7 m-au dat gata !

Si erau porci ! Nu mi-am imaginat vreodata ca ma voi juca atat de cu drag, cu niste purcei, iar ca deobicei mi-a atras atentia cel mai mic , era alb iar parul ii statea pe spate in mai multe carari . Cand li s-au dat drumul , au iesit in gasca , au cercetat si apoi tot in gasca au intrat la ei "acasa" .

In incheiere , las 2 citate :

- " Imi plac porcii . Cainii se uita la noi de jos in sus . Pisicile se uita la noi de sus in jos . Porcii ne trateaza ca pe egalii lor . "

- " Animalul nu are nevoie de o pregatire speciala pentru a fi animal, omul insa pentru a deveni om are nevoie de educatie, educatia face diferenta dintre un om si un animal . "

Asa ca iubiti animalele!

Iar daca nu va place sa le ajutati , lasati-i pe altii sa o faca !