Dimineata cand am dat un ochi pe fereastra era o minunatie : toti copacii plini de zapada , majoritatea oamenilor trageau de saniute ca sa-si duca prichindeii la scoala , totul sclipea si totul era alb . Era o zi de iarna perfecta !
Insa aceasta perfectiune nu a tinut prea mult.
Cum am pornit spre adapost , am realizat ca Doamna Iarna a exagerat cu fulgii ei - masini inzapezite , oameni nervosi si multa agitatie. La intrare pe drumul spre adapost ce sa vezi ? Niciun drum ! Totul era alb si de aproape un metru. Cu masina nu aveai cum intra, asa ca cei 2 km i-am parcurs pe jos cu sacii de mancare in spate, cu lopeti si ustensile necesare , gafaind si transpirand mai ceva ca la plaja .
A fost dificil, insa greul a urmat dupa . Am gasit majoritatea custelor acoperite cu zapada , cu cateii in ele, iar tarcurile pline ochi - puteai sa faci doar un pas si treceai peste un tarc de 2 metri .
Cred ca acea zi a fost singura zi din viata mea care am petrecut'o de cum am ajuns pana s-a intunecat, dand la lopata !
A fost teribil pentru bietii catei, care cum vedeau putin lumina zilei de sub mormanul de zapada , cum se agitau sa iasa afara si sa simta aerul proaspat!
Suflete nevinovate au murit din cauza zapezii si din cauza disputelor dintre cateii care stau afara si cei care au iesit din tarcuri.
Toata lumea s-a implicat : de la cel mai mic , la cel mai mare si de la cel mai tanar la cel ma in varsta . Ne-au venit ajutoare si din afara asociatiei : oameni simpli , cei de la presa , cei din televiziune , intr-un final iubitori de animale.
Din fericire toti cateii nostrii au fost teferi !
Cred ca daca am trecut peste asta , putem trece prin orice !
Mai multe poze pe http://picasaweb.google.com/andreea.robi/ViscolLaGlinaFeb2010#5436479634733538370 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu